Califar la poarta cerului/ion nete

Cautam, inapoi, poate mult prea tarziu, ca sa ma mai regasesc sub chipul copilului, ce se visa altfel decat toate cate il inconjurau, dintr-o lume atat de incapatoare, alcatuita, in inchipuirea lui, doar de el impreuna cu mama lui, asteptand, cu sufletul la gura, sa vada cum rasar, din urmele pasilor sai, lujeri fragezi, cu fruntile impodobite de clopoteii macilor sangerii, spre mirarea si crucirea intregii Chisamere.