Confesiunile unui diplomat/eliezer palmor

Amintirile pe care le-am publicat in revista Minimum au evocat un numar considerabil de episoade si experiente acumulate in decursul a peste treizeci de ani de diplomatie efectiva - practicata in misiuni indeplinite in Europa, America Latina si acasa (in Israel) - din partea Ministerului de Externe.

Hotararea de a impartasi cititorilor fondul de amintiri s-a produs spontan si pot spune ca acestea reflecta, prin varietatea lor tematica, aspecte interesante ale functiei diplomatice in actiune.

M-am gandit ca ar fi cazul sa completez buchetul de amintiri cu o confesiune avand ca obiect descrierea modului in care am devenit diplomat.

La urma urmei, eu nu apartin unei familii din elita sociala sau politica a tarii, si, totusi, am reusit, cand inca nu iesisem din categoria de nou venit in tara , sa ajung sa fiu admis - dupa cum se spune - in prima generatie de diploati israelieni dupa doua mii de ani .

Din acest motiv - dar si din acela al insinuarii ca admiterea in corpul nostru diplomatic ar depinde de o protectie ilicita de care se bucura candidatul - istoria investirii mele ca diplomat merita sa fie retinuta.

- Eliezer Palmor Din Cuprins: Cum am devenit diplomat?; Legaturi amuzante cu colegi straini; Amintiri - unele cu haz, altele cu necaz; Observatii despre participarea evreilor la instaurarea regimului comunist in Romania; De ce n-am vrut sa fiu ambasador in Ungaria?; Beius - o incursiune in orasul de odinioara; Franta i-a salvat pe Yasser Arafat si OEP de la pierzanie; Identitatea evreului originar din Romania.