Domnisoara christina. sarpele/mircea eliade

Recitesc, pentru o noua editie, Domnisoara Christina.

Sunt surprins de valoarea ei.

Cartea aceasta, pe care n-o mai rasfoisem din 1936, cand am scris-o si publicat-o, mi se parea ratata, sugestionat si eu de corul criticilor si a unora dintre prieteni, care o considerau fie perversa, fie erotica, fie de un fantastic factice.

Azi, imi dau seama ca ma inselasem si sunt sigur ca, in douazeci sau cincizeci de ani, cartea aceasta va fi redescoperita.

Unii nu inteleg de ce Simina are noua ani; precocitatea ei erotica ii dezgusta.

Dar tocmai pentru a face limpede faptul ca Simina e o posedata, o demonica, i-am dat varsta de noua ani.

La paisprezece-cincisprezece ani ar fi avut aerul unei precocitati maladive, dar in ordinea fireasca a lucrurilor - tocmai ce voiam eu sa evit.

Mircea Eliade Fantasticul lui Mircea Eliade este benign, o revansa a Vietii, a frumusetii si fecunditatii ei inepuizabile.

Din acest punct de vedere, el ramane, dupa parerea mea, in mod decisiv romanesc, pentru ca literatura romana imi pare a fi una dintre putinele literaturi ale lumii in care fantasticul n-a devenit niciodata grotesc, tragic, sumbru, pastrandu-si puritatea lirica, de alternativa mai buna si mai frumoasa a Realului.

Iata de ce originalitatea acestui scriitor roman de reputatie mondiala sprijina si exprima indiscutabil o spiritualitate romaneasca.

- Sorin Alexandrescu.