Nu e Ulise, nici Leopold Bloom.
E Catalin Ungureanu, prins in fluxul de constiinta, intre intalniri accidentale si ganduri aparent aleatorii.
In echilibru, romanul Intr-o zi: terapia pumnului in moaca ilustreaza faptul ca nu exista posibilitatea unui drum clar si drept prin viata.
Mai degraba o biografie intensa a unui realizator radio-tv, cu vocabular identitar, cu un termos in loc de puburile lui James Joyce, cu ironie, ambitii si scopuri, senzatii si Mihaele.
In astfel de momente imi dau seama ca inca n-am stabilit pana la capat cine si ce sunt.
Aerul de om rational, calm si binevoitor e oare contrafacut? E un fals social asumat, in acord cu care prefer sa fiu vazut? Adesea incerc sa fiu corect, sa fiu obiectiv, sa inteleg natura reactiilor oamenilor si sa-i tratez cu ingaduinta daca sunt de parere ca nu au dreptate, insa de cele mai multe ori furia da de stire chiar de la inceput.
Sunt, de fapt, un tip impulsiv si fragil emotional.
Oare ma tradez atunci cand adopt atitudinea asta aproape biblica si pastrez o expresie cumva impasibila? Oare trebuie sa-mi las impulsivitatea sa se manifeste in momentul in care apare? Oare acela sunt eu de fapt? - fragment din carte.
