Omul de sticla. proza scurta/ioan suciu

Este acel gen de scriere pe care o vei rasfoi si dupa ce ai citit-o doar ca sa iti reamintesti dialogurile spumoase, pline de umor ale personajelor.

Este acel gen de opera perfecta pentru zilele cu ploaie, cu nori, cand esti lipsit de energie, pentru ca iti va da o stare de bine, ajungand astfel sa zambesti.

(Adriana Alexandra) Absurdul ramane marca distinctiva a prozatorului, dar in cheie kafkiana acum, adica mohorata si (auto)incriminatoare.

Frazele si propozitiile sunt distribuite cu zgarcenie.

Intentia este de a crea atmosfera cu ajutorul unei scriituri inteligente si eficiente, fara excesele barochiste si retorico-culturale care ne caracterizeaza pe noi, sud-americanii balcanici.

(Felix Nicolau) Asadar, absurd bazat mai ales pe inadecvare si pe reliefarea perversiunilor psihologice.

Dar e si o evidenta sugestie de prostire generalizata.

Absurdul autentic regizeaza situatii incalcite, imposibile, dar care nu le descurajeaza pe viitoarele victime.

Ioan Suciu este un absurdist extremist ce impinge ciudateniile in ridicol.

Dar nici vremurile nu mai permit fineturi, subtilitati.

(Felix Nicolau) Mergand pe un sens unic spre o destinatie inedita prin natura ei, Ioan Suciu reuseste performanta de a se desprinde de tiparele clasice, destelenind naratiunea de factorii care o tin ancorata de reperele clasice ale umorului.

(Marius Gabor).