Patimile doamnei ministru. istoriile care nu exista, se pot inventa/bogdan hrib

Vantul sufla in rafale repezi si scurte.

Cateva suvite de par incaruntit si neobisnuit de lung pentru un personaj atat de varstnic se zbat haotic.

E dimineata si e liniste.

E pustiu.

Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate in albastru electric clipesc obsesiv.

Un Volkswagen Passat alb cu inscriptia POLITI.

Toni se freaca la ochi cu gesturi nervoase si o pala de vant nebun ii provoaca un frison rece.

Maraie inghitindu-si o injuratura.

Politi, adica politistii politicosi.

Rade in sinea lui de propria-i gluma rasuflata.

Pe strazi e lume putina.

A trebuit sa ia un taxi.

N-o sa-l poata deconta.

Asta sa fie pierderea.

A fost mai comod sa nu mai caute cheile masinii de serviciu prin toata casa.

Risca sa o trezeasca pe ea.

Adormisera tarziu.

Dupa un vin romanesc si ganduri despre viitoarea vacanta.

Inca nefinalizate.

Dezbaterile vor continua la un alb vin.

Mai avea o Francusa de Cotnari, adusa de acasa.

Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou si orasul e aproape amortit.

Undeva nu departe o cafenea cu ferestre inguste isi deschide usa cu un scartait lugubru.

Apare un cap, un corp si un tanar blond asaza atent afara un suport colorat continand oferta zilei ? croasant si cafea fierbinte.

Nu vede si pretul.

E prea departe.

In fata lui, la cativa metri buni ? simte ca nu vrea sa se apropie mai mult - batranul nemiscat, cu capul aplecat spre dreapta, inghetat intr-o pozitie nefireasca.

E mort.

De ceva vreme.

Impuscat in inima.

O lovitura curata, un glont de calibru mic? Sange putin.

Mustaceste nedumerit si nemultumit.

Maraie in barba.

Ciudat? Seamana a executie.