Pe parcursul unei intregi zile triste, intunecate si amortite de toamna, cand norii atarnau foarte jos pe cer, strabatusem singur, calare, o regiune neobisnuit de mohorata si in cele din urma am ajuns, cand umbrele noptii coborau, aproape de Casa melancolica Usher.
Nu stiu cum s-a intamplat.
dar, la prima privire indreptata spre cladire, un sentiment de tristete insuportabila mi-a coplesit spiritul.
