Când omul aruncă sămânţa în pământ, ea face de la sine rădăcină, tulpină şi boabe, pe când omul se deosebeşte prin conştiinţă şi libertate, şi viaţa lui nu este un şir de fenomene care decurg unul din celălalt în mod necesar, ci un şir de acţiuni întreprinse în mod conştient şi săvârşite din proprie iniţiativă.
El îşi trasează dinainte un fel de viaţă, după care îl pune în practică.
Şi numai în acest mod viaţa lui este viaţă cu adevărat omenească, raţional‑liberă.
Creştinul, care este următor al lui Hristos prin chemarea sa, n‑are nevoie să‑şi obosească mintea trasându‑şi singur felul de viaţă.
El are înaintea sa pilda vieţii Domnului Hristos.
La aceasta să se uite fiecare şi să trăiască după ea.
Pictorul se uită la original şi transpune trăsătură după trăsătură pe pânza pregătită dinainte: şi creştinul trebuie să se uite la trăsăturile vieţii Domnului şi să le transpună în viaţa sa.
Teofan Zăvorâtu.
