Rareori s-a intamplat ca o poezie infuzata de cultura, de meditatie intelectuala si spirituala, sa fie in aceeasi masura, sau inca si mai mult, ca in cazul de fata, brazdata, „ridata” as spune, de un profund si amar sentiment existential.
Rareori „lirismul” s-a constituit cu atata gravitate, si fara sa se anuleze, din tot ce initial parea sa-l contrazica, sa-l refuze.
La maturitate, din aparenta ne-poezie, din „jale”, din absenta totala a iluziilor, se intrupeaza adevarata poezie.
Lucian Raicu.
