Scrum/augustin nacu

Vic ne povestea uneori cat de mult ii placea inghetata.

Cumpara atata cat sa umple cu ea un borcan de trei litri.

Lua o lingura de inghetata, apoi un gat de cafea, apoi un fum de tigara.

Mai scutura putin fum in cafea si mai sorbea din ea, si iar o lingura de inghetata, si iar un fum de tigara, si iar un gat de scrum.

Zicea ca nimic nu era mai curat decat scrumul.

Acorda chitara.

Urmau interminabilele improvizari, intercalate de ingandurari, cu degetele incremenite pe strune.

Nu mai era intre cei patru pereti ai camerei sale din apartamentul 19 de la etajul sapte al unui bloc cu noua etaje de pe bulevardul Pacii din cartierul Botanica al orasului Chisinau, capitala RSS Moldovenesti, republica unionala a URSS.

Disparea intr-o lume care era numai a lui si care, de fapt, era viata lui.

Restul ce il inconjura era moartea lui.

Ne-a marturisit odata ca si-a dat seama in unul din momentele acestea ca, in fond, el trebuia sa aleaga intre viata si moarte.

(fragment).