Parafrazându‑l pe Sfântul Ignatie Briancianinov, putem spune că Romanul Selafiila este o ofrandă monahismului contemporan , un dar de iubire adus de părintele Torik călugărilor și călugărițelor de azi.
Prin istorisirea vieții schimonahiei Selafiila – la baza căreia se află biografia schimonahiei Sepfora, una dintre excepționalele îndrumătoare duhovnicești ale Rusiei secolului al XX‑lea –, autorul prezintă panorama vieții unei femei simple credincioase, trăitoare în secolul al XX‑lea – cel atât de bogat în evenimente și suferințe, de la Revoluție la Perestroika –, viață care a însumat foamete, sărăcie, desființarea gospodăriilor țărănești, pierderea celor apropiați, lagărele.
Cartea conține multe învățături ale unor nevoitori mai mult sau mai puțin cunoscuți din secolul al XX‑lea, deosebit de valoroase, prin claritatea și simplitatea expunerii, pentru începătorii în viața monahală.
Înălțimea darurilor dumnezeiești, greutatea nevoințelor și durerilor pe care le poartă eroina principală arată, cum nu se poate mai clar, cât de strâmtă e poarta și cât de îngustă calea de a ajunge la cele ce ochiul n‑a văzut şi urechea n‑a auzit, şi la inima omului nu s‑au suit (I Cor.
2, 9), pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce Îl iubesc.
