Ultimul cuvant. in dialog cu alexandru stefanescu (carte cu defect minor)/ion ianosi

Cartea este noua, insa prezinta mici defecte aparute in urma manipularii.

Da-i sansa de a sta pe un raft de biblioteca! Firul rosu al vietii mele e impletit, de fapt, din mai multe fire: sensibilitatea de stanga si adeziunea fata de marea literatura.

Prima a cazut la noi in desuetudine, a doua a ajuns mai degraba laudata decat citita.

Sunt un personaj atipic, izolat in optiuni inoportune.

() Fara a-mi fi tainuit vreodata evreitatea, am ramas necredincios si nepracticant.

Nu m-am dezis de mostenirea iluminista laica, potrivit careia toate religiile le inventasera oamenii, spre a-si compensa necazurile, bolile si moartea.

M-am considerat mereu a-teu.

Pe masura maturizarii m-am apropiat insa de intelepciunea marilor religii, incercand de cateva ori sa comentez ambele Testamente biblice.

La batranete ma aflu in miezul aceluiasi paradox: recitesc Biblia la fiecare noua traducere-editare, cu sublinieri constiincioase; si, totodata, raman convins ca cele doua Testamente sunt creatii umane, ele si celelalte texte sacre.

Necredinciosul poate aprofunda orice fel de credinta.