Voci din exil/adrian dinu rachieru

Dupa 89, odata cu spulberarea interdictiilor (partiale sau totale), intr-o lume agitata si neasezata, cum era Romania post-ceausista, aportul diasporenilor (prin literatura si revuistica exilului) a provocat un fenomen nelinistitor .

Dupa abuzuri de uitare si manipularea memoriei, trecutul se rescria, iscand rocade si seisme ierarhice.

Pretentia ca doar inlauntrul granitelor RPR , cum se pronuntase T.

Vianu, se nastea literatura romana, s-a vazut grabnic infirmata.

Si, in replica, un alt exclusivism isi facea loc, doar cei din afara reprezentand, chipurile, literatura romana, fluturand, intr-o zona desertificata , liste rele si culpabilizari in tromba, putin interesati de descifrarea corecta a contextelor.

Necesara perspectiva unica parea suspendata.

Dar, negresit, o literatura a exilului romanesc exista si recuperarea ei se cuvine intreprinsa in numele efortului intregitor.

Daca Mircea Eliade, ca neobosit animator, isi dorea, prin 1953, o Biblioteca a Pribegiei, mandru de activitatea culturala a romanilor din exil, salvand ca prezenta spirituala patria insangerata, astazi recuperarea exilului cultural romanesc, a acelei tari de dincolo , ar fi trebuit sa devina o necesitate de absoluta urgenta .

Dar o strategie asumata institutional lipseste, din pacate.

Sa se adevereasca oare spusele lui N.

Herescu, aproape convins ca operele pribegilor au si ele, indeobste, un destin pribeag ? Reunim in acest prim volum cateva figuri majore ale exilului cultural romanesc, in exclusivitate din spatiul francez.

( Adrian Dinu Rachieru ).