Ochii sunt oglinda sufletului, zorile inceput de rai, iar poezia harul divinitatii.
Emotiile se inlantuiesc in cuvinte, albastrul devine nuanta declaratiilor de dragoste si lumea intreaga isi gaseste desavarsirea in spatele versului.
Poetul Ovidiu Stefan construieste un loc tainic al zborului domesticit, penduland intre a fi si a iubi, conjugat la toate timpurile.
Lirica propusa e o transparenta a trairilor omenesti, alunecand in ludic uneori, aproape mistica alteori – o voce constant melodioasa.
