Cartea de fata trebuie citita ca o forma de greva, prin care Bogdan Popa opreste munca in favoarea capitalului pentru a gusta putin din placerile „rusinoase” ale unei sexualitati eliberate.
Autorul este atipic pentru spatiul romanesc, si asta nu doar din cauza ca s-a format profesional in stiintele politice, dar scrie despre cinema, ci mai ales pentru ca reuseste sa pastreze un echilibru greu de atins intre un ton academic, plin de referinte critice, si o serie de observatii radicale, care au rolul de a deranja sau macar de a incita cititorul.
