stam fiecare stransi, inchisi in solitudinea lui, cum sta nuca in coaja.
as vrea ca norii sa fim, mereu migratori unul spre altul, topindu-ne, dizolvandu-ne unul in altul, intr-o comuna conlucrare, aducatoare de furtuni si-apoi disparand, fara nici un rest si regret, in seninul vesnic neschimbator ce se isca in urma lor.
