Cunoscut publicului român ca unul dintre primii scriitori ai secolului XXI, Milorad Pavic cucereşte din nou printr-un roman inconfundabil, tulburător, care porneşte de la credinţa că există, dincolo sau alături de trupul nostru pământesc, şi un trup al sufletului.
Romanul este construit din povestea a trei cupluri din vremuri şi locuri diferite: primul, în lumea de azi, cel din naraţiunea cadru, este reprezentat de Liza Swift şi soţul ipostază convenţională a autorului; al doilea îşi construieşte povestea de dragoste fascinantă în Veneţia anului 1764, în vremea Carnavalului (Zaharija Orfelin, tipograf şi corector Anna Pozze); al treilea îi are ca protagonişti pe ieromonahul Gavril şi frumoasa slujnică Aksinia, trăitori tot în secolul XVIII, în primele decenii, la Sent Andrej, `pe Dunare, la o oră de trap de la Budapesta spre Nord`.
Ce îi leagă, dincolo de revelaţia iubirii? Căutarea unor semne ale celuilalt trup: inelul de piatră care îşi schimbă culoarea pe deget vestind dragostea, fericirea sau sănătatea, `Lacrimile Maicii Domnului` şi stihurile magice.
Acest celălalt trup al nostru duhovnicesc este alcătuit din amintirea trupului nostru pământesc şi din nădejdea acelui trup pământesc că n-o să moară chiar de tot, ci că se va asemui lui Hristos care ne întăreşte în această nădejde prin Învierea Sa.
Căci sufletul poartă în amintire urma sau imaginea trupului sau zic care e mort şi se întoarce în ţărână, dar pe care-l poate însufleţi.
